Am dreptul sa spun ceea ce simt!

Pana acum n-am spus nimănui niciodată ce simt cu adevărat in interiorul meu. Si întotdeauna am simţit ca nu exista nimeni pe lumea asta care ma cunoaşte in totalitate. Si chiar aşa si este.

                               Am descoperit ca in scris pot sa dau liber tuturor sentimentelor, emoţiilor si gândurilor pe care nu le pot rosti cu voce tare atunci când mi-aş dori sa o fac. Insa nu pot sa ţin totul in mine la nesfârşit.Nu e deloc uşor sa tii totul in tine când ai vrea sa urli in gura mare spunând tot ce ai pe inima. Dar cred ca eu nu am curajul sa fac asta.   Nu o sa scriu povestea vieţii mele…
                          ... Insa vreau sa scriu despre sentimentele mele. De multe ori ma simt neînţeleasă, furioasa si dezamăgită. Dar când sunt in preajma cuiva mi-e greu să-mi arat adevăratele sentimente. Nu ma prefac ca sunt altfel, ci doar îmi îngrop adânc aceste sentimente si încerc sa uit de ele. Doar ca ele sunt mereu acolo.

                              Sunt fericita când stau cu prietenii, radem si ne distram. Sunt fericita atunci când citesc o carte care îmi face placere sau când scriu, sunt bucuroasa când vad chipul prietenilor mei sau când ascult muzica preferata. Sunt fericita de fiecare data când am ocazia sa fotografiez. Acestea sunt doar câteva lucruri mărunte care îmi provoacă bucurie dar nu îmi pot umple tristeţea pe care o simt uneori.

                             Mi-as dori sa fiu ca alte persoane care par fericite si lipsite de griji. La mine lucrurile sunt întotdeauna mai complicate. Si stiu ca daca as avea curajul să-mi exprim sentimentele si sa spun cu voce tare ceea ce simt, atunci lucrurile ar fi altfel. M-am saturat sa traiesc reprimandu-mi sentimentele, m-am saturat sa rad si sa ma prefac ca sunt fericita in preajma LUI atunci cand nu sunt.Trebuie sa am curajul sa fiu mai directa in toate. 
                             De fel sunt o fire foarte directa cand nu imi convine ceva, sau cand vreau sa obtin ceva, dar cand vine vorba de sentimente...nu am curajul sa duc totul pana la capat... astept...visez...sper...chiar daca stiu ca asta nu e modul prin care voi obtine ceea ce imi doresc. 

                           Am aproape tot ce imi doresc, si poate ar trebui sa fiu mai mult decat fericita pentru tot ceea ce mi-a oferit viata. Sunt sanatoasa, sunt frumoasa, am o viata activa, prieteni care ma iubesc si pe care ii iubesc si respect, am ceea ce multi si-ar dori. Si totusi sunt nefericita...fara El... Daca as reusi sa prind curajul si sa ii spun tot situatia ar fi mai mult decat roz. Dar orgoliul ma opreste sa imi exprim sentimentele. 
       Am uitat sa precizez...sunt printre cele mai orgolioase persoane de pe pamant...nici pentru binele meu si al relatiei noastre nu sunt capabila sa renunt la el.

                          II scriu mereu, dar niciodata mail-urile sau scrisorile nu ajung la el... mesajele raman in e-mail-ul sau in notitele mele. Sper doar sa nu fie prea tarziu pentru NOI cand voi avea curajul sa renunt la orgoliu si sa imi exprim clar si concis sentimentele. Imi e teama sa nu se fi stins sentimentele la El, sa nu ma fac de ras...imi este teama de respingere...iar orgoliul meu e prea mare pentru a putea suporta asta. Chiar daca stiu ca orgoliul este cel mai mare dusman al iubirii, orgoliul exacerbat ne împiedică să trăim plenar, profund si e un mare dusman in calea dezvoltarii personale. 

           Love or just Sex? ...